Eu sunt Raluca si am 25 de ani. In urma cu un an m-am despartit de prietenul meu, cu care am avut o relatie serioasa si stabila vreme de 3 ani. Dupa aceasta despartire, care nu m-a marcat negativ deloc, am avut cateva aventuri, m-am indragostit, am trecut prin diverse experiente dar tot singura am ramas. Uneori singuratatea ma apasa greu si nu stiu cum sa o gestionez, asa ca asteptand acel barbat care imi poate oferi o relatie serioasa incerc sa cunosc cat mai multa lume.
In urma cu o saptamana prietena mea mi-a facut cunostinta cu vecinul ei, care era despartit de prietena de numai 4 zile. Problema ar fi varsta lui, are numai 18 ani (impliniti), intre noi fiind o diferenta de 7 ani. Este un baiat frumos, inalt, sportiv. Am acceptat sa ma intalnesc cu el, a fost si el interesat de mine si m-am culcat cu el. De aici incep toate problemele de fapt. Este barbatul cu care m-am simtit cel mai bine, suntem foarte compatibili sexual. Insa nu e doar asta. Cand sunt cu el nu ma plictisesc, cum mi se intampla cu altii, vorbim foarte mult, ma face sa rad, ma face fericita. Nu am simtit o astfel de fericire niciodata. Incerc sa pastrez in minte ca e totusi inca un copil, un barbat in curs de devenire, de maturizare, asa ca nu stiu cat pret pot pune pe cuvintele lui. Problema mea este ca fiind singura, neavand alte optiuni, existand si aceasta compatibilitate intre noi, mi-e teama sa nu ma indragostesc de el. Fara sa vreau gandurile imi zboara catre el.
Cand ne-am cunoscut, stiam ca el trebuia sa plece in strainatate, dar planurile au cazut si plecarea s-a amanat considerabil. Am petrecut cateva zile impreuna dupa care s-a impacat cu prietena lui (are 17 ani, erau impreuna de mai mult de un an). Dupa ce a survenit impacarea intre ei, pentru ca prietena mea, cea care ne facuse cunostinta, ii vazuse impreuna, a sunat-o. I-a spus ca lui ii trebuie ceva stabil, ca nu o iubeste, ca ma place pe mine foarte mult si ca si-ar dori sa ma revada si sa pastram legatura, ca atunci cand ma vede fericita se simte si el fericit. Apoi mi-a trimis mesaje in care imi zicea ca se gandeste la mine si ca ii este dor de mine. Trebuie sa spun de la bun inceput ca nu pot sa pun pret pe vorbele lui. Inteleg ca relatia lui nu s-a incheiat, inteleg ca s-a simtit bine cu mine si ca de aici vin aceste vorbe frumoase la adresa mea, dar nu cred ca nu isi iubeste prietena. Sunt suficient de matura pentru a-mi da seama de aceste lucruri.
Gesturile pe care le-a facut fata de mine m-au impresionat. Ma asculta cu atentie, a dorit sa vada o poza cu mine cand eram mica, mi-a spus ca doarme atat de bine langa mine incat are impresia ca suntem impreuna din totdeauna. Acelasi sentiment l-am avut si eu, pentru ca ne-am inteles de la bun inceput foarte bine iar comunicarea dintre noi a decurs lin, fara sincope. In prima noapte pe care am petrecut-o impreuna, tinandu-ma in brate mi-a spus simplu ca s-a atasat de mine. Toate acestea creeaza totusi o incarcatura emotionala, adica e foarte greu sa te detasezi.
Saptamana aceasta m-a sunat si trebuia sa ne vedem dar nu a mai venit. Ieri seara am vorbit cu el pe messenger. Discutia a fost rece. M-a intrebat ce fac, mi-a spus ca acum ii merge mai bine iar cand l-am intrebat de ce mai bine mi-a replicat ca motivul este ca s-a impacat cu prietena lui.
Intr-un fel m-am linistit, e firesc ceea ce s-a intamplat. Dar dupa aceasta converstatie am primit un mesaj pe telefon de la el. Dintr-o eroare de retea probabil, mesajul fusese trimis cu o zi inainte, dar ajunsese abia acum. Era un mesaj foarte afectuos in care isi cerea scuze ca nu m-a mai sunat si imi spunea ca incepand cu seara de maine (adica in seara cand am vorbit noi pe messenger) ne putem vedea "cat de mult vreau eu" si ca asteapta raspunsul meu. Care, evident ca nu venise din moment ce eu abia primisem acel mesaj.
M-am gandit ca poate tonul lui rece s-a datorat faptului ca nu a primit un semn de la mine. Se impacase cu prietena de saptamana trecuta inca si abia acum sa imi zica, mai ales pe calea asta a messengerului...
Abia atunci am inceput sa ma simt cam rau. M-am atasat de el,ma face fericita, ma simt bine in compania lui, as vrea sa il cunosc mai bine, sa mai stam impreuna.
Ma gandeam sa il sun azi sa il intreb daca mai vrea sa ne vedem.
Dar nu stiu daca e bine. Imi pun mai multe probleme: ma gandesc la mine, sa nu ma indragostesc si ma gandesc si la prietena lui. Poate ca pe ea o iubeste si pe mine nu, dar daca se culca cu mine tot se cheama ca o inseala. Si nu stiu daca e corect sa fac asta. Prietenele mele ma sfatuiesc sa imi traiesc viata, pentru ca si asa sunt singura, iar el este atat de bun la pat si un astfel de barbat se gaseste mai greu. Ar fi mai simplu daca nu l-as mai cauta deloc, as suferi mai putin. Dar daca pierd cateva clipe frumoase? Da-ti un sfat va rog, nu stiu ce sa fac. Diferenta de varsta dintre noi e mare, mediile noastre sociale sunt diferite, asteptarile de la viata sunt diferite.

Draga mea,
Raspunsul la aceasta problema il poti avea doar tu. Eu nu pot sa decid in locul tau. Cert este ca ceea ce mi-ai povestit tu este mai mult o joaca de copii decat o relatie adevarata. Nici tu nu esti atat de matura pe cum crezi, daca te temi sa ii spui ceea ce simti si sa ii ceri sa clarifice relatia voastra. Cel mai bine ar fi sa vorbesti deschis cu el, sa vezi ce planuri are cu "iubita lui", ce vrea de la tine, daca te iubeste sau nu si daca sentimentul e reciproc, va recomand sa va purtati ca atare si sa nu mai faceti sa sufere si alte persoane.
Totul sta in comunicare, nu poti crea o relatie pe baza unor minciuni sau a unor aventuri de o noapte.
Sexul nu inseamna o relatie!

Pentru a citi tot raspunsul trebuie sa te logezi

Daca ai cont logeaza-te altfel creaza-ti un cont nou. Dureaza doar un minut.