SUBIECT INTERESANT!

Ia uitati ce am gasit pe un forum de sex!Imi place povestea asta!Voua?

"Confesiunea unui miraj

--------------------------------------------------------------------------------

Anul asta am avut uimirea sa cunosc un personaj caruia nu aveam sa-i reprosez nimic. Era tot ce-mi doream eu. Era departe de a fi perfect insa defectele erau din categoria celor cu care as fi putut sa-mi "configurez" singurica jumatare, in cazul in care as fi avut o asemenea tentativa. (N-am incercat niciodata sa-mi imaginez, in acest sens, un personaj si sa-l conturez, pentru ca am gandit mereu ca, atunci cand voi cunoste persoana potrivita pentru mine, voi sti.)
Am fost surpinsa sa descopar un asemenea om. Consideram ca va trebui sa fac anumite compromisuri in legatura cu partenerul de viata si nu m-am gandit ca am sa cunosc vreodata pe cineva caruia sa nu-i pot reprosa nimic. N-am reactinat in nici un fel la ceea ce a urmat in viata mea. Am simtit ca e o poveste a carei finete si unicitate trebuia sa o savurez.
Am 23. Are 28. O aparitie inalta, nu tocmai atletica. Are ceva germanic si rece, indraznet si siret. Te duce cu gandul la extreme si totusi e suprinzator de prevazator : mi-a indus o senzatie de securitate totala.
Un personaj si valurile marii. Nopti pe plaja si jocuri fascinante. De la jocuri ale mintii, ale sufletului pana la jocuri de manipulare pe care le-am savurat impreuna, ca adversari sau coechiperi. Minunat.
Suntem doi oameni atat de diferiti, atatea nuante: rationament dar parca nu, simtire; actiune ferma si sigura, dar parca undeva e si ezitare si nesiguranta. Nuante necunoscute, subtile, indescifrabile. Si o placere sa le percepi si sa vezi cum le percepe si cel de langa tine. O intelegere reciproca dincolo de cuvinte.
Tot asa am inteles si ca mai mult de atat nu vom lasa sa fie intre noi. Si asta inca de atunci, desi totusi am incercat sa contiunuam ulterior relatia.
Am inteles ca el, eu, acele momente, acel loc, au colaborat si au conturat acea iluzie a perfectiunii . A fost cel mai deplin sentiment de fericire pe care am putut sa-l experimentez pana acum. Si am stiut ca e bine sa se termine acolo unde a inceput : intr-o vacata la mare. Cat ne-am cunoscut unul pe altul ma face sa cred ca in alta conjunctura cursul evenimentelor ar fi fost altul.
Cineva a vrut sa-mi arate ce frumoasa poate fi viata. Parca a fost serbare a fericirii ce a trecut pe langa mine. Am facut parte din ea si m-a prins complet. A fost desavarsita astfel incat, atunci cand am vazut asta, m-am simtit impacata. Sa incerc sa o retin si sa fi reusit...nu mai era nimic..ar fi devenit doar o amintire care ar fi degenerat in banal si anost, si dupa cate banui, in multa suferinta pentru amandoi.
Nu m-am chinuit sa inteleg, nu m-am inteles complet nici pe mine. A urmat o perioada foarte incarcata in viata mea, cu multe experiente noi si interesante. Nu m-am intors sa inteleg, sa ma inteleg. Am incercat acum, in aceasta confesiune, dar dupa cate vad tot ce pot sa spune e ca am trait un miraj. La plecare mi-a zambit: il voi mai simti.

Asta a fost confesiunea mea. Are vreo noima, pentru tine, cititorule?"

Ia uitati ce am gasit pe un forum de sex!Imi place povestea asta!Voua?

"Confesiunea unui miraj

--------------------------------------------------------------------------------

Anul asta am avut uimirea sa cunosc un personaj caruia nu aveam sa-i reprosez nimic. Era tot ce-mi doream eu. Era departe de a fi perfect insa defectele erau din categoria celor cu care as fi putut sa-mi "configurez" singurica jumatare, in cazul in care as fi avut o asemenea tentativa. (N-am incercat niciodata sa-mi imaginez, in acest sens, un personaj si sa-l conturez, pentru ca am gandit mereu ca, atunci cand voi cunoste persoana potrivita pentru mine, voi sti.)
Am fost surpinsa sa descopar un asemenea om. Consideram ca va trebui sa fac anumite compromisuri in legatura cu partenerul de viata si nu m-am gandit ca am sa cunosc vreodata pe cineva caruia sa nu-i pot reprosa nimic. N-am reactinat in nici un fel la ceea ce a urmat in viata mea. Am simtit ca e o poveste a carei finete si unicitate trebuia sa o savurez.
Am 23. Are 28. O aparitie inalta, nu tocmai atletica. Are ceva germanic si rece, indraznet si siret. Te duce cu gandul la extreme si totusi e suprinzator de prevazator : mi-a indus o senzatie de securitate totala.
Un personaj si valurile marii. Nopti pe plaja si jocuri fascinante. De la jocuri ale mintii, ale sufletului pana la jocuri de manipulare pe care le-am savurat impreuna, ca adversari sau coechiperi. Minunat.
Suntem doi oameni atat de diferiti, atatea nuante: rationament dar parca nu, simtire; actiune ferma si sigura, dar parca undeva e si ezitare si nesiguranta. Nuante necunoscute, subtile, indescifrabile. Si o placere sa le percepi si sa vezi cum le percepe si cel de langa tine. O intelegere reciproca dincolo de cuvinte.
Tot asa am inteles si ca mai mult de atat nu vom lasa sa fie intre noi. Si asta inca de atunci, desi totusi am incercat sa contiunuam ulterior relatia.
Am inteles ca el, eu, acele momente, acel loc, au colaborat si au conturat acea iluzie a perfectiunii . A fost cel mai deplin sentiment de fericire pe care am putut sa-l experimentez pana acum. Si am stiut ca e bine sa se termine acolo unde a inceput : intr-o vacata la mare. Cat ne-am cunoscut unul pe altul ma face sa cred ca in alta conjunctura cursul evenimentelor ar fi fost altul.
Cineva a vrut sa-mi arate ce frumoasa poate fi viata. Parca a fost serbare a fericirii ce a trecut pe langa mine. Am facut parte din ea si m-a prins complet. A fost desavarsita astfel incat, atunci cand am vazut asta, m-am simtit impacata. Sa incerc sa o retin si sa fi reusit...nu mai era nimic..ar fi devenit doar o amintire care ar fi degenerat in banal si anost, si dupa cate banui, in multa suferinta pentru amandoi.
Nu m-am chinuit sa inteleg, nu m-am inteles complet nici pe mine. A urmat o perioada foarte incarcata in viata mea, cu multe experiente noi si interesante. Nu m-am intors sa inteleg, sa ma inteleg. Am incercat acum, in aceasta confesiune, dar dupa cate vad tot ce pot sa spune e ca am trait un miraj. La plecare mi-a zambit: il voi mai simti.

Asta a fost confesiunea mea. Are vreo noima, pentru tine, cititorule?"

Parca prea banal! Sincer povesti de astea vezi la TV cand vrea muschiu tau

Nu! In filmele alea tampite cand pleaca una pe o insula singurica si din cauza cantecului ala: Mi-e frica, Mi-e frica sa dorm singurica, se indragosteste brusc de nervi de unu! Mare dragoste mare, dupa care isi iau "La Revedere", ca na, pleaca vaporu'!
Din categoria: Stupid people, stupid movies!

mai, de ce sa fim rai cu el... saracu'... uite, eu, ca sa-i arat cat de multa atentie ii acord, i-am dat lu' mama sa citeasca... si, mama, ce crezi ca a zis? "fugi de-aici! asta-i sandra brawn...!!!"...
si, crede-ma, are trei rafturi pline... e experta...

Nu! In filmele alea tampite cand pleaca una pe o insula singurica si din cauza cantecului ala: Mi-e frica, Mi-e frica sa dorm singurica, se indragosteste brusc de nervi de unu! Mare dragoste mare, dupa care isi iau "La Revedere", ca na, pleaca vaporu'!
Din categoria: Stupid people, stupid movies!

Ia uitati ce am gasit pe un forum de sex!Imi place povestea asta!Voua?

mai, de ce sa fim rai cu el... saracu'... uite, eu, ca sa-i arat cat de multa atentie ii acord, i-am dat lu' mama sa citeasca... si, mama, ce crezi ca a zis? "fugi de-aici! asta-i sandra brawn...!!!"...
si, crede-ma, are trei rafturi pline... e experta...

auzi, fii macar sincer si recunoaste: asta era pt nervisorii lu' infector, asa-i? da' vezi ca si el s-a prins...

sper doar ca ai fost inspirat sa dai copy/paste, ca dac-ai scris atat... nu prea face efortul...

si stii?... poti intalni oameni carora sa n-ai ce le reprosa, in fiecare zi... conditia e sa-i schimbi inainte de a avea deja reprosuri... zilnic, adica...

da' nu, lasa, asta era clar pt infector... care vezi bine ca se tine tare...

Stii, de departe parca dai impresia unui tip normal...

Ia uitati ce am gasit pe un forum de sex!Imi place povestea asta!Voua?

"Confesiunea unui miraj

--------------------------------------------------------------------------------

Anul asta am avut uimirea sa cunosc un personaj caruia nu aveam sa-i reprosez nimic. Era tot ce-mi doream eu. Era departe de a fi perfect insa defectele erau din categoria celor cu care as fi putut sa-mi "configurez" singurica jumatare, in cazul in care as fi avut o asemenea tentativa. (N-am incercat niciodata sa-mi imaginez, in acest sens, un personaj si sa-l conturez, pentru ca am gandit mereu ca, atunci cand voi cunoste persoana potrivita pentru mine, voi sti.)
Am fost surpinsa sa descopar un asemenea om. Consideram ca va trebui sa fac anumite compromisuri in legatura cu partenerul de viata si nu m-am gandit ca am sa cunosc vreodata pe cineva caruia sa nu-i pot reprosa nimic. N-am reactinat in nici un fel la ceea ce a urmat in viata mea. Am simtit ca e o poveste a carei finete si unicitate trebuia sa o savurez.
Am 23. Are 28. O aparitie inalta, nu tocmai atletica. Are ceva germanic si rece, indraznet si siret. Te duce cu gandul la extreme si totusi e suprinzator de prevazator : mi-a indus o senzatie de securitate totala.
Un personaj si valurile marii. Nopti pe plaja si jocuri fascinante. De la jocuri ale mintii, ale sufletului pana la jocuri de manipulare pe care le-am savurat impreuna, ca adversari sau coechiperi. Minunat.
Suntem doi oameni atat de diferiti, atatea nuante: rationament dar parca nu, simtire; actiune ferma si sigura, dar parca undeva e si ezitare si nesiguranta. Nuante necunoscute, subtile, indescifrabile. Si o placere sa le percepi si sa vezi cum le percepe si cel de langa tine. O intelegere reciproca dincolo de cuvinte.
Tot asa am inteles si ca mai mult de atat nu vom lasa sa fie intre noi. Si asta inca de atunci, desi totusi am incercat sa contiunuam ulterior relatia.
Am inteles ca el, eu, acele momente, acel loc, au colaborat si au conturat acea iluzie a perfectiunii . A fost cel mai deplin sentiment de fericire pe care am putut sa-l experimentez pana acum. Si am stiut ca e bine sa se termine acolo unde a inceput : intr-o vacata la mare. Cat ne-am cunoscut unul pe altul ma face sa cred ca in alta conjunctura cursul evenimentelor ar fi fost altul.
Cineva a vrut sa-mi arate ce frumoasa poate fi viata. Parca a fost serbare a fericirii ce a trecut pe langa mine. Am facut parte din ea si m-a prins complet. A fost desavarsita astfel incat, atunci cand am vazut asta, m-am simtit impacata. Sa incerc sa o retin si sa fi reusit...nu mai era nimic..ar fi devenit doar o amintire care ar fi degenerat in banal si anost, si dupa cate banui, in multa suferinta pentru amandoi.
Nu m-am chinuit sa inteleg, nu m-am inteles complet nici pe mine. A urmat o perioada foarte incarcata in viata mea, cu multe experiente noi si interesante. Nu m-am intors sa inteleg, sa ma inteleg. Am incercat acum, in aceasta confesiune, dar dupa cate vad tot ce pot sa spune e ca am trait un miraj. La plecare mi-a zambit: il voi mai simti.

Asta a fost confesiunea mea. Are vreo noima, pentru tine, cititorule?"

Am participat odata la o discutie a unor inflacarate admiratoare a Sandrei Brown... Din cate am inteles eu, eroii ei raman intotdeauna impreuna la sfarsit... Sa-si fi schimbat stilul intre timp?!?

Ok!O sa-ti raspund!Nu am pus subiectul asta aici pentru o critica literara!Ci doar pentru ca mi-a placut ce si cum s-a derulat!Cati dintre voi au trait sau au avut curaj sa traiasca asa,un timp?Cati dintre voi au reusit sa plece atat de impacati in urma unei relatii fie ea si de cateva saptamani probabil?Eu cred ca toata povestea asta iese de sub incidentul cotidianului si obisnuitului si de aceea am considerat ca ar trebui sa o cititi si voi!Daca m-am inselat,ar trebui sa o ignorati si sa treceti peste!
Danuta,maica-ta s-a nascut prea devreme si a descoperit-o pe Sandra Brown,insa tu te-ai nascut la timp ca sa descoperi forumurile de sex!(asta este pentru nervishorii tai!)Bafta!

" O aparitie inalta, nu tocmai atletica. Are ceva germanic si rece, indraznet si siret. Te duce cu gandul la extreme si totusi e suprinzator de prevazator : mi-a indus o senzatie de securitate totala."

"germanic" ?
"Te duce cu gandul la extreme"?
"mi-a indus o senzatie"?

Scris de un amator balbait fara simt literar sau pentru folosirea imaginilor plastice...

te spun lu' mamaaa!!! tananananana!!! ai pus-o, nemesis! "amator balbait fara simt literar"???? daca stiai ce palma grea are mama, nu ziceai asa de... o va lua ca pe un atac personal!!! hehehe... abia astept...

Asta a fost confesiunea mea. Are vreo noima, pentru tine, cititorule?"

In sfarsit am citit toata povestea ...

E DE RAHAT!

Greu si-a exprimat punctul de vedere marele jurnalist!

Pai nu da pe bune e super naspa povestea.Duduia a scris mult si prost ... nici nu sunt sigur care era ideea principala a textului. O insiruire de aberatii!

PS: Unde mi-e logo-ul?

Mai jurnalistu' lui tata,am mai spus parca:asta nu e o opera beletristica si cred ca fata aia nici nu a vrut sa sublinieze talentul ei scriitoricesc!
Si tot asa am mai spus,ca daca nu-ti place sari"peste"..!
P.S. Logo-ul?Cauta-te prin pantaloni!Ca arata.. la fel!

Te las pe tine sa-l cauti!Dar ai grija sa nu te "scuipe" daca-l smotocesti prea rau.

PS:Iar ai inceput cu rautatile!

Nu stiu de ce dar totusi cred ca nu exista nimic acolo!Cea mai simpla varianta ar fi sa te pun la olita sa faci pishu si apoi sa pun repede degetul!Poate asa sa-mi dau seama!

Bai umplem forumul cu rautati ... hai sa nu ne mai certam aici!Adica hai sa o lasam balta ca o s-o tinem asa la nesfarsit

Daca promiti sa nu mai fii nesuferit,de acord!Ti-am mai spus:de multe ori eshti ridicol!Incearca sa nu mai fii si totul este ok!Batem palma?

Da si tu esti nesuferit. NESUFERITULE! Oricum decat sa facem misto unul impotriva celuilalt mai bine ne unim si crizam alte persoane cu potential
Bene .. oricum eu nu mai zic nimik , m-am plictisit.

Pai nu spuneai tu mai demult ca nu lucrezi in asociere?

Si eu nu urmaresc sa crizez pe nimeni