Jurnalul unui copil nenascut

Jurnalul unui copil nenascut

Jurnalul unui copil nenascut
--------------------------------------------------------------------------------


5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Impresionant... pana la lacrimi
Poate ca ai uitat sa mentionezi ca la 3 luni, embrionul are branhii! Exact, ca la pesti (conform legii: ontogenia urmeaza filogenia). La 3.5 luni are aceeasi dezvoltare ca o soparla... Ochii sunt formati la sase luni, dar nu este capabil sa vada. Sistemul nervos, la fel.
La 2.75 luni (data mortii copilului imaginar...) embrionul - si NU "copilul" - are 10 cm! Nu are sange, nu are unghii, nu are sistem nervos functional...

La 14 zile, data la care copilul tau imaginar "spune" ca este o persoana, dezvoltarea lui se reduce la o aglomerare de celule cuplate in trei foite embrionare...

Get real! Avortul este legal! Nu mai suntem in Evul Mediu...

Pt ca nu mai suntem in evul mediu exista o paleta larga si variata de metode contraceptive.

Nu e totuna a impiedica procreatia cu a ucide prin diverse medicamente avortive pruncul din pantece.
Placerea sexuala nu e considerata un pacat. cauta sa citesti Sfantul Ioan Gura De Aur si te vei lamuri. Procreatia este unul din scopurile casatoriei, nu e singurul si nici primul.
in ceea ce priveste argumentul tau in favoarea avortlui, anume ca acolo e un mic pestisor, iata un copy-paste din aceeasi pagina:


Viata incepe in momentul conceperii.

Din momentul conceptiei 46 de cromozomii cu 30.000 de gene se combina determinand toate caracteristicile tale fizice: sex, caracteristicile fetei si ale corpului, culoarea ochilor, a parului si a pielii. Chiar mai uimitor, inteligenta si personalitatea - modul in care tu gandesti si simti - sunt deja plasate in codul tau genetic. In momentul conceperii erai tu in mod esential si unic.

Ai crescut dintr-o celula intr-un om minuscul fiind cu toate organele deja prezente si functionand. Restul tipului pe care l-ai petrecut in pantece a fost dedicat rafinamentului, cresterii si exercitiului. In timp ce erai inca in pantece, ai inceput sa te misti, sa inghiti si "sa respiri" lichidul amiotic, sa raspunzi la stimuli si in general sa te pregatesti pentru viata de afara.

Inima

De cand inima incepe sa bata la 18 zile, sangele fatului trece de-a lungul cordonul ombilical, trece prin placenta si se apropie de vasele sanguine materne aflate in uter. De-a curmezisul zidului despartitor are loc schimbul incarcaturilor gazoase: copilul paseaza mamei resturile de dioxid de carbon iar ea ii furnizeaza oxigen si nutrienti.

Atingerea

Copilul a devenit sensibil si raspunde la atingere. Toate cele cinci sectiuni importante ale creierului sunt prezente. Functionarea creierului masurata pe baza undelor EEG este inregistrata la 40 de zile. Aici minunatul centru de control trimite mesaje mamei si copilului. Capul ocupa aproape o treime din volumul total al corpului dar va deveni mai proportionall cu restul corpului pe masura ce copilul creste.

Mediul

Copilul traieste in interiorul unei membrane transparente denumita sac amnionic. Sacul este umplut cu o solutie sarata care inconjoara celulele corpului. Intr-un proces complex corpul recicleaza lichidul inghitand o parte, alta absorband-o , alta eliminand-o, in acelasi timp producand cea mai mare parte din ea. Embrionul pluteste in fluid fiind protejat de socuri si nefiind nevoit sa se opuna gravitatiei.

Mainile si picioarele

Mainile incep sa se formeze la aproximativ 3 saptamani si degetele de la 6 saptamani. Fatul poate sa-si stranga degetele si-si va deschide gura in raspuns la presiunea aplicata la baza degetului mare. La inceput cand isi atinge gura cu mainile, isi intoarce capul cu gura deschisa. Mai tarziu poate sa-si intoarca capul spre maini si sa-si bage degetele in gura pentru a le suge. Unghiile sunt prezente la 7 luni. Picioarele se dezvolta ceva mai tarziu decat mainile. La aproximativ 9 saptamani ca raspuns la atingerea talpii piciorului isi va curba degetele sau isi va indoi genuncii ca sa se departeze de obiect. De la 2 luni, amprentele sunt deja intiparite in piele. Copilul incepe sa faca miscari incete, lovituri bruste sau lovituri slabe si ritmate.

Sunetul si vederea

Copilul este inconjurat de un zgomot puternic cum ar fi bataile inimii mamei lui sau muzica puternica. Raspunde la sunete in frecvenete atat de ridicate sau scazute incat nu pot fi auzite de urechea adulta ceea ce sugereaza ca sunte implicate canale senzoriale altele decat urechea. Raspunde la diferite sunete cum ar fi vocea mamei sale si este acordat la ritmul vietii mamei sale - adesea adoarme si se trezeste odata cu ea. Muschii din orbita ochiului sunt prezenti destul de devreme, ochii sai rotindu-se odata cu miscarea pozitiei si in timpul somnului. Lumina penetreaza prin peretele uterin si lichidul amiotic iar activitatea sa creste in raspuns la lumina intensa. Genele raman inchise pana in luna a 7-a pentru a proteja ochii. Alternarea intermitenta a luminii linisteste fatul.

Miscarea

Copilul incepe sa faca miscari spontane la aproximativ 7 saptamani dar mama de obicei nu simte copilul miscandu-se pana la aproximativ 16 saptamani. La 11 saptamani copilul inghite lichid amniotic si il paseaza inapoi prin urina. De asemenea poate produce expresii faciale complexe si chiar zambete. La 18 saptamani este activ si energic si face numeroase flexari ale muschilor. Poate da pumni si lovituri impresionant de tari.

da, kerygma, am mancat o litera. folosesc cuvinte cu sens religios ca sa par cool. sigur. te-ai prins. are vreun rost sa te contrazic? eu nu stiu de ce te simti atacat personal. ma rog, te priveste.
e firesc sa te intrebi de ce un copil in 8 ani. nu stii insa detalii si nici nu cred ca trebuie sa-ti povestesc aici afectiunile/problemele de sanatate pe care el are sotia mea. inainte de a judeca, puteai sa ma intrebi. oricum aici vobeam de avort, nu de paza de a nu avea copii.
nu mai pun link spre pagina, chiar asa, pe cine ar interesa ineptiile unui teolog ortodox? poate doar pe cei care cauta sa-si mantuiasca sufletul.
Dumnezeu sa te pazeasca!

L.

chiar asa, pe cine ar interesa ineptiile unui teolog ortodox?


poate doar pe cei care cauta sa-si mantuiasca sufletul.
Dumnezeu sa te pazeasca!

Ah, Keygma = laurentiu.

...by the way, este "Kerygma" si nu "Keygma", dragul meu "Domenii de interes: lectura duhovniceasca si monitorizarea presei laice" . In cazul in care habar nu ai ce spui, "kerygma" este un cuvant folosit pentru a anunta continutul unui comunicat al bisericii.

Reinoiesc cererea de a scrie pe mail. Si incearca sa fi mai calm, cu inima buna, altfel nu-ti raspund. Si Mantuitorul, cand a fost luat peste picior de carturari si farisei nu raspunde care voiau sa-l prinda in cuvant: "Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea"(Luca 20, 8).
Voie buna,
Laurentiu

Chiar asa!? Pai, pe mine! Nu este evident?

Hai sa te mai intreb ceva, daca tot te auto-proclami "teolog". Mantuirea asta, este a sufletului sau a trupului. Vezi tu, Iisus a murit pentru noi, pentru noi toti, pentru a ne spala pacatele. Corect? Bun! Dar pacatul apartine acestei lumi, deci apartine "celor lumesti" cum este trupul, de exemplu.
Probleme:
Iisus este numele pentru partea lumeasca a respectivului, iar Cristos pentru partea divina. Daca Iisus a murit pentru corespondentul lumesc iar Cristos a inviat (aducand in lume miracolul credintei - partea divina) atunci sufletul nostru cine il mantuieste? Ai spune "Noi!". Dar... liberul arbitru este in suflet iar liberul arbitru este cel care ne poate duce pe calea pacatului... Deci, practic, daca pacatuim, pacatuim cu sufletul, iar sufletul nu a fost mantuit prin moartea lui Iisus si nu de poate mantui complet atat timp cat are liber arbitru... Suntem deci pierduti?

P.S.S. Sper ca esti la curent cu sorgintea (in parte) de natura indianistica a filosofiei crestine, altfel nu ai cum sa intelegi intrebarea... (Hint: cele trei cercuri... remember?)

Pt prima oara in viata mea vad si eu un popa cum se cearta....
P.S a nu se intelege ca ii iau partea lui nemesis...dimpotriva, bravo pt nea parintele

Jurnalul unui copil nenascut.
Am plans ca un copil mic cand am citit acest jurnal
, ma gandesc cum pot exista asemenea mame care pot fi in stare sa isi omoare cu propriul acord copilul. Am aproape 21 ani si sunt logodita de aproape 2 ani si tot de atunci locuiesc impreuna cu logodnicul meu exact ca o familie fericita. Singurul lucru care inca ne lipseste este un bebe, abia asteptam sa raman insarcinata si sa dau viata unui mic, scump copilas. Mamelor si viitoarelor mame, D-zeu a lasat femeia pe lume ca sa dea viata, nu ca sa o ia. Chiar nu aveti suflet in voi? Daca nu puteti creste copilul macar acordati-i sansa de a trai si il puteti da spre adoptie unei familii care nu poate avea copii dar isi doresc foarte mult un copilas. .....poate ca ar fi mai bine viitoarelor mame sa va ganditi de "n" ori inainte de a lua decizia sa faceti avort si astfel sa deveniti criminalele propriilor bebici. Ganditi-va bine ca sa nu regretati mai tarziu.....ganditi-va la judecata de apoi si la faptul ca D-zeu vede toate pacatele voastre si ca veti raspunde de toate pacatele voastre.

Jurnalul unui copil nenascut
--------------------------------------------------------------------------------


5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Adevarul e ca pilula contraceptivã oralã, consideratã ca fiind printre cele mai eficiente mijloace de contraceptie disponibile pe piatã, este varianta "soft" a avortului. Mecanismul de functionare include, pe lângã îngrosarea mucozitãtii cervixului (organul care leagã uterul de vagin) în scopul împiedicãrii spermatozoizilor sã pãtrundã în uter, si fluidizarea cãptuselii uterului (a endometriumul) pentru a împiedica implantarea ovulului fecundat. Din punct de vedere biologic, ovulul fecundat are în el însusi toate atributele unui fãt. Neputându-se implanta în uter în urma actiunii pilulei contraceptive, el moare si, odatã cu el, moare si fiinta umanã continutã în interior.