Mutarea de acasa - necesara sau doar trendy?

Eu cred ca este o necesitate deoarece parinti nu ne pot da bani si sa aiba grija de noi pe vecie. Va veni timpul cand ei nu vor mai fi iar noi, cei care stam acasa la ei, suntem invatati sa ne dea totul pe tava(facut curatenie, mancare, spalat haine, etc.).
Daca chiar ne permitem nu vad de ce nu am face acest lucru. Asa putem invata sa ne ingrijim singuri, sa ne facem de mancare, etc., lucruri ce ne vor prinde bine in viitor. In plus eu cred ca tineri au nevoie de intimitate, pe care nu o pot avea si in casa parintilor deoarece este casa lor si au voie sa umble peste tot, chiar daca pe usa scrie "Nu intra!"=]], si astfel parinti vor sti orice miscare faci.

Sa zicem ca ati terminat cu scolile si ati reusit sa va gasiti un job cat de cat acceptabil. Sa mai zicem ca nu sunteti in acel moment implicati intr-o relatie de cuplu sau sunteti, dar relatia nu este atat de avansata incat sa se puna problema casatoriei sau a mutarii impreuna. In aceste conditii, daca situatia financiara v-ar permite, considerati ca a va gasi o locuinta pe cont propriu si a parasi cuibusorul parintesc reprezinta o necesitate (in sensul castigarii unui plus de intimitate si a inceperii asezarii pe picioarele voastre) sau un moft pentru a "intra in randul lumii"?

Va spun si parerea mea, dar va dau intai voua cuvantul.

Nu stiu daca e neaparat o chestiune de intimitate. Spre exemplu, din punctul asta de vedere, ai mei au respectat-o pe a mea inca de cand am dat primele semne de sfiala adolescentina. Imi accepta orarul, de la trezit cu noaptea in cap pentru invatat pana la iesiri in miezul noptii. Imi accepta deasemenea prietenii, prietenul, nu-si baga nasul in viata mea sentimentala, isi spun parerea doar cand le-o cer. Insa totusi .. pasul independentei mi se pare necesar. Mai devreme sau mai tarziu, asa ca, daca as avea posibilitatea financiara, nu as ezita sa ma mut singura, fie si foarte singura.

Sa zicem ca ati terminat cu scolile si ati reusit sa va gasiti un job cat de cat acceptabil. Sa mai zicem ca nu sunteti in acel moment implicati intr-o relatie de cuplu sau sunteti, dar relatia nu este atat de avansata incat sa se puna problema casatoriei sau a mutarii impreuna. In aceste conditii, daca situatia financiara v-ar permite, considerati ca a va gasi o locuinta pe cont propriu si a parasi cuibusorul parintesc reprezinta o necesitate (in sensul castigarii unui plus de intimitate si a inceperii asezarii pe picioarele voastre) sau un moft pentru a "intra in randul lumii"?

Va spun si parerea mea, dar va dau intai voua cuvantul.

Chiria: 1000 lei
Factura telefon mobil: 100 lei
Factura intretinere: 100 lei vara, 250 lei iarna
Factura energie electrica: 100 lei
Factura cablu tv/internet: 50 lei
Cheltuieli zilnice (mancare, transport, mofturi zilnice): 20 leix22 zile (lucratoare)=440 lei
Cheltuieli de week-end: 100 leix4 week-end-uri=400 lei
Cheltuieli personale: 100 lei
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Total: 2290 lei vara sau 2440 lei iarna

Sumele depind FOARTE MULT de diverse circumstante, de oras...etc, eu am pus minimul. Nu am mai calculat o eventuala rata la banca sau economii. Crede cineva ca la un salariu mediu din Romania poate sa-si ia viata in maini singur? =)))) NU!!! Dar cine vrea, poate incerca, se va intoarce la parinti cu coada intre picioare. Bineinteles, pot exista cazuri exceptionale in care ai un salariu de 5000 lei si te poti descurca dar....

Concluzia: nici moft, nici necesitate, doar dorinta de independenta care, daca se vrea, se poate obtine si acasa cu parintii.

P.S. In ultima vreme am invatat doua chestii: cat de mult iti lipsesc parintii cand te muti de acasa si ca vorba "o sa vezi cand vei avea si tu copii" auzit de la parintii nostri este PERFECT adevarata!

E necesara. Nu te poti dezvolta ca persoana 100% unica decat atunci cand esti singur in fata ta.
Ca bani, e greu dar merita. Nu cunosti liberatea deplina cand stai in casa la mamica, chiar daca ai 30 de ani. Atunci incepi sa vezi cum traiesc oamenii mari pentru ca nu mai sta nimeni la fundul tau sa-ti spele farfuria. Ca sa nu mai spun ca locuitul cu parintii dupa o varsta devine sursa de deviatii comportamentale.
So, nu fiti devianti, fiti independenti.

Crede cineva ca la un salariu mediu din Romania poate sa-si ia viata in maini singur? =)))) NU!!! Dar cine vrea, poate incerca, se va intoarce la parinti cu coada intre picioare. Bineinteles, pot exista cazuri exceptionale in care ai un salariu de 5000 lei si te poti descurca dar....

Concluzia: nici moft, nici necesitate, doar dorinta de independenta care, daca se vrea, se poate obtine si acasa cu parintii.

E necesara. Nu te poti dezvolta ca persoana 100% unica decat atunci cand esti singur in fata ta.
Ca bani, e greu dar merita. Nu cunosti liberatea deplina cand stai in casa la mamica, chiar daca ai 30 de ani. Atunci incepi sa vezi cum traiesc oamenii mari pentru ca nu mai sta nimeni la fundul tau sa-ti spele farfuria. Ca sa nu mai spun ca locuitul cu parintii dupa o varsta devine sursa de deviatii comportamentale.
So, nu fiti devianti, fiti independenti.

In general nu ajungi sa stai la parinti pana la 30 de ani fiindca intervine o relatie de cuplu si atunci nevoia de independenta creste substantial.

In concluzie, nu vad de ce as renunta la o carte, un spectacol, un weekend la schi, o calatorie peste mari si tari, un capuccino in oras, un shopping... Mai degraba as resimti deviatii comportamentale daca as sta de capul meu, dar nu mi-ar ajunge banii sa platesc abonamentul la telefon, benzina, daca nu as mai putea zbura nicaieri...

De acord cu tine. Nu. Este un mod elegant (spectacol, schi, calatorii, capuccino) prin care justifici traiul pe spatele parintilor. Facturile la gaze, curent, cablu, functionalitatea unei locuinte, astea devin nimicuri pe langa placerea unui capuccino. Intr-o familie normala poti sa-ti aduci acasa diverse cunostinte pentru a petrece o seara placuta, chiar daca costurile le suporta altcineva, recte parintii. Poate si parintii si-ar dori un spectacol sau un capuccino, dar nu si-l permit din cauza ta.

Ca pe parcurs intervine o relatie, pana in 30 de ani sigur, e un detaliu benefic. Atunci dorinta de a-i lasa dracu' pe parinti pentru noua iubire stabila, devine imperios necesara si atunci "fara antrenamente de zeci de ani" constati ca traiul la mama acasa nu e chiar atat de simplu. Pentru mama. Abia ATUNCI inveti ca lumina costa, caldura costa, gaura din acoperis dauneaza grav sanatatii si muuuulte altele. Si surpriza! o sa constati ca relatia de dragoste se transforma intr-o relatie de supravietuire. Daca ai fi avut acel antrenament, ai fi stiut la ce sa te astepti inainte de a lua viata in piept in doi.
Sunt sute de mii de noi familii care ajung sa se intoarca la traiul pe spatele parintilor, de data asta cu un partener si eventual un copil in plus, numai pentru faptul ca NU AU STIUT ce implica viata in doi, in afara de pup si tzuc.
Daca faci pasul de a trai prin puterile tale stii ce presupune orice pas din viata si daca lucrurile in doi nu merg te intorci la viata ta anterioara, fara sa te muti dintr-un loc in altul.

Trebuie sa invatati ca parintii nu sunt un antivirus pe care il activezi si dezactivezi de fiecare data cand ai tu chef. Au si ei placerile lor, isi planifica si ei restul lor de viata.
Normal, din dragoste de parinte niciodata nu-ti vor refuza ceva, dar depinde de tine daca alegi sa traiesti pe spatele lor obosit pana cand ai TU ocazia perfecta de a le face vant.

Desigur, poti sa faci si ca tine. Poti sa gasesti un tip cu bani care sa iti ia din spate grija facturilor, adica a new daddy. Un tip care sa aiba toate calitatile pe care le vrei tu la un barbat si nici un defect. Sunt convins ca sunt multi barbati perfect compatibili cu necesitatile tale. Daca deschizi geamul vezi cel putin 3 care te asteapta.

de unde mutat de unu singur cand un salariu de incepator intr-o multinationala buna e pe la 19 milioane si nu se mareste semnficativ decat dupa 4-5 ani ...
sincer ce interes ai avea sa imbogatesti proprietar/i de garsoniere luate pe naspa pe vremea lui nea nicu' sau nea ilici platindu-le lunar chirie?

daca te muti cu iubirea vietii poate mai e loc de intors ...dar asa sa te muti singur si sa n-ai bani de-o apa plata e cam sumbru

Sa zicem ca ati terminat cu scolile si ati reusit sa va gasiti un job cat de cat acceptabil. Sa mai zicem ca nu sunteti in acel moment implicati intr-o relatie de cuplu sau sunteti, dar relatia nu este atat de avansata incat sa se puna problema casatoriei sau a mutarii impreuna. In aceste conditii, daca situatia financiara v-ar permite, considerati ca a va gasi o locuinta pe cont propriu si a parasi cuibusorul parintesc reprezinta o necesitate (in sensul castigarii unui plus de intimitate si a inceperii asezarii pe picioarele voastre) sau un moft pentru a "intra in randul lumii"?

Va spun si parerea mea, dar va dau intai voua cuvantul.

In ziua de azi NU poti locui singur. In doi se poate, cu un salariu de 1500-2000 roni FIECARE.
Altfel nu ai dupa ce bea apa. Am stat 7-8 luni singur cat am fost intre prietene sa zic asa, si a fost al dracu de greu. In doi se poate, de unul singur chiar ca e moft daca ai sub 25 de ani, parerea mea.

1. daca ne cramponam de faptul ca NU AVEM BANI pentru a face pasul spre independenta, atunci subiectul de fata nu exista ca si discutie. Asta e, la revedere.

Variantele a si b sunt variantele in care trebuie sa ramai acasa. Independenta nu inseamna sa faci foamea cu factura de gaze in brate.
Eu ma refer la cazul in care ITI PERMITI sa te muti, altfel vorbim povesti.

Dar daca ai avea un venit suficient sa te muti dar nu poti sa renunti la excursii la munte, capucino si mai stiu eu ce alte prostioare, atunci e vorba de prioritati.

Cat despre "sa iti iei in rate ceva" cred ca vine o vreme cand trebuie sa intelegi lumea in care traiesti. Nu trebuie sa fim toti proprietari.

Eh..., aici este alta poveste. Vorbim de prioritati, intr-adevar.

Nu-i vorba ca tii cu tot dinadinsul sa te mandresti cu feelingul de proprietar a "ceva"...

Vorbiti mult si fara sens...nu ai bani esti un nimeni...mai ales daca esti baiat...
Daca pe deasupra mai esti si prost atunci nu iti ramane decat sa te inhaituiesti cu haimanalele de la colturile blocurilor...si... cam atat...
Educatia parintilor este esentiala insa pana la urma copilul face tot ce vrea p""a lui sau p"""a ei...sa fim seriosi...

Decat sa ma "inhaituiesc cu haimanalele de la colturile blocurilor" mai bine ma sinucid