sinuciderea .........ultima solutie?

Salutare!
Nici nu stiu cum sa incep.....dar am senzatia ca totul imi scapa de sub control, ca ce e mai rau doar mie mi se poate intampla! pana nu demult..eram un tip optimist..poate prea optimist...dar viata ajunge sa te schimbe...si sa te invinga uneori...acum in capul meu e o varza...nici nu mai sunt f coerent....ideile mi se bat cap in cap!
am impresia ca nu mai pot suporta lumea asta....noroc ca mai sunt cateva persoane pt care mai sper..
ok...nu cred ca ati inteles prea mare lucru..dar sa va spun cum a inceput totul: pana nu demult aveam o viata normala....nu prea am avut "probleme".
Acum un an sora mea cea mica a avut o operatie pe cord deschis...nici nu vreau sa-mi amintesc momentele in care era in operatie ...si singurul lucru pe care il puteam face era sa sper si sa ma rog. am trecut si peste asta...operatia a fost un succes...multumesc d-lor doctori de la Spitalul Fundeni.
Dupa asta..parca toate au inceput sa mearga prost: tata a ramas somer...eu nu imi gaseam o slujba...datoriile ne sufocau
singurul lucru bun era faptul ca am intalnit-o pe EA....exact ceea ce cautam....
Dar ..intotdeauna exista un dar...sa n-o mai lalaiesc si sa va prezint situatia la zi:
familia a inceput sa se destrame...sora cea mare a fugit de acasa (alta poveste - cu un tip pe care il iubeste-ca-n telenovele...el are un handicap...si-a pierdut picioarele intr-un accident de tren...iar ai mei nu l-au acceptat si a fugit la el...iar eu sunt principalul vinovat in viziunea parintilor pt ca stiam de 1 an asta..si nu le-am spus...in fine a iesit nasol....nici nu imi vine sa ma mai duc acasa...dar in alta parte nu am unde...
...pe de alta parte la slujba(intre timp m-am angajat)..cred ca o s-o dau in bara...adica voi fi concediat pana pe 1 aug...
..iar cireasa de pe tort....: prietenei mele i-a intarziat menstruatia vreo luna( nu e insarcinata - a facut testul de sarcina..atunci ce sa fie ...sa fie ceva grav?..nu as suporta ideea sa pateasca ceva)
In fine toate astea ma omoara ..asa incet..nu ma mai pot concentra ..aproape ca nici nu mai vad pe unde merg ..sunt "dus " de tot!
pana acum nu ma gandeam la sinucidere....credeam ca e o prostie....dar daca nu ar fi persoane care ar suferi dupa mine...cred ca as fi in stare ....
ce naiba sa fac? m-am saturat! vreau sa uit de toate ...iar alcoolul ma mai ajuta cateodata...
PS: nici nu stiu de ce v-am spus toate astea..poate pt a ma elibera...
vreau sa fiu din nou optimist ..dar cum...daca toate imi merg prost?

bine, sa-ti povestesc numai doi ani din viata mea, care mi s-au parut de groaza si cei mai negri. Deci povesetea incepe:
La 17 ani am facut cunostinta cu un baiat. El era mai mare cu 7ani. Imi parea deosebit, el ma venera, ma iubea etc, etc (credema ma simteam regina lumii), la 19 ani el imi propune casatorie. Am trecut de faza intalnirilor cu parintii, intelegeri privitor la data nuntii s.a.m.d. Intr-o seara vine pe la mine si ma invita la cinema la un film rus. Pe drum spre locul unde ne indreptam imi spune ca s-a inteles cu prietenul sau ca mergem impreuna cu ei (el si prietena lui). Deci ne raminea sa trecem pe la ei.
Ce creyi ca s-a intimplat? Nu vei ghici niciodata.

Iata raspunsul:
Ajungem la "prietenul" lui acasa. Acolo sunt 6 barbati cu varsta cuprinsa intre 36-45 ani. Nimic nu mi s-a parut anormal. De ce? eram oarba de iubire.
Apoi au urmat 4 zile de btaie si viol. "El" adica prietenul meu a luat cate 200$ de la fiecare barbat spunand ca marfa e in regula. Eu eram virgina.
dupa patru zile am fost aruncata noaptea in strada ca un obiect ce a iesit din uz.
Presupune ce imi venea sa fac? Corect: sa ma siniucid.
Nici prietenul meu, nici parintii lui, nici prietenul prietenului meu, nici barbati cu pricina nu au fost gasiti.
Am fost respinsa si stigmatizata de cei ce au aflat, dar "cunoscatori" erau destui, caci am depus o plangere la politie.

Orice barbat ce ma gasea atragatoare sau dorea sa-mi fie aproape, iti dai singur seama, erau momentan respinsi.

intr-o noapte stateam pe acoperisul unei casei cu 16 etaje, doream sa mor. Si stii ce s-a intamplat? eu nu am dorit sa mor, eu mi-am propus sa trag o linie si sa merg mai departe. Da, corect am cazut jos, da, corect m-am murdarit, daaar m-am sculat, m-am scuturat ne murdarie si imi prelungesc viata cu capul sus ridicat.
Nu toti barbatii port vina pentru ce mi s-a intimplat mie.

Imi cer ertare pentru greseli de sens sau gramaticale. Limba materna este limba rusa.

sper sa vezi si singur ca desi imi doream sa mor, eu am preferat sa traiesc si sa fac ordine in viata care pentru moment mi s-a parut dezastru. sa stii ca am reusit.

la moment sunt cu un partener de nadejde, si stiu ca cu el ma aflu dupa un perete gros care ma protejeaza de toate neplacerile.

Iti doresc succes in drumul de revenire si lupta cu tine insa-ti.
Pa, pa

Salutare!
Nici nu stiu cum sa incep.....dar am senzatia ca totul imi scapa de sub control, ca ce e mai rau doar mie mi se poate intampla! pana nu demult..eram un tip optimist..poate prea optimist...dar viata ajunge sa te schimbe...si sa te invinga uneori...acum in capul meu e o varza...nici nu mai sunt f coerent....ideile mi se bat cap in cap!
am impresia ca nu mai pot suporta lumea asta....noroc ca mai sunt cateva persoane pt care mai sper..
ok...nu cred ca ati inteles prea mare lucru..dar sa va spun cum a inceput totul: pana nu demult aveam o viata normala....nu prea am avut "probleme".
Acum un an sora mea cea mica a avut o operatie pe cord deschis...nici nu vreau sa-mi amintesc momentele in care era in operatie ...si singurul lucru pe care il puteam face era sa sper si sa ma rog. am trecut si peste asta...operatia a fost un succes...multumesc d-lor doctori de la Spitalul Fundeni.
Dupa asta..parca toate au inceput sa mearga prost: tata a ramas somer...eu nu imi gaseam o slujba...datoriile ne sufocau
singurul lucru bun era faptul ca am intalnit-o pe EA....exact ceea ce cautam....
Dar ..intotdeauna exista un dar...sa n-o mai lalaiesc si sa va prezint situatia la zi:
familia a inceput sa se destrame...sora cea mare a fugit de acasa (alta poveste - cu un tip pe care il iubeste-ca-n telenovele...el are un handicap...si-a pierdut picioarele intr-un accident de tren...iar ai mei nu l-au acceptat si a fugit la el...iar eu sunt principalul vinovat in viziunea parintilor pt ca stiam de 1 an asta..si nu le-am spus...in fine a iesit nasol....nici nu imi vine sa ma mai duc acasa...dar in alta parte nu am unde...
...pe de alta parte la slujba(intre timp m-am angajat)..cred ca o s-o dau in bara...adica voi fi concediat pana pe 1 aug...
..iar cireasa de pe tort....: prietenei mele i-a intarziat menstruatia vreo luna( nu e insarcinata - a facut testul de sarcina..atunci ce sa fie ...sa fie ceva grav?..nu as suporta ideea sa pateasca ceva)
In fine toate astea ma omoara ..asa incet..nu ma mai pot concentra ..aproape ca nici nu mai vad pe unde merg ..sunt "dus " de tot!
pana acum nu ma gandeam la sinucidere....credeam ca e o prostie....dar daca nu ar fi persoane care ar suferi dupa mine...cred ca as fi in stare ....
ce naiba sa fac? m-am saturat! vreau sa uit de toate ...iar alcoolul ma mai ajuta cateodata...
PS: nici nu stiu de ce v-am spus toate astea..poate pt a ma elibera...
vreau sa fiu din nou optimist ..dar cum...daca toate imi merg prost?

Salutare!
Nici nu stiu cum sa incep.....dar am senzatia ca totul imi scapa de sub control, ca ce e mai rau doar mie mi se poate intampla! pana nu demult..eram un tip optimist..poate prea optimist...dar viata ajunge sa te schimbe...