Cat timp v-a luat recuperarea dupa o despartire?

Poate intr-un moment sau altul cu totii ati fost acela/aceea pentru care a fost mai grea depasirea momentului.
Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste? Nu spun uitat,pentru ca imi e clar ca nu e ceva de dat uitarii,insa ma refer la timpul in urma caruia v-ati reluat cheful de viata si ati trecut de depresie.

Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste?

Poate intr-un moment sau altul cu totii ati fost acela/aceea pentru care a fost mai grea depasirea momentului.
Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste? Nu spun uitat,pentru ca imi e clar ca nu e ceva de dat uitarii,insa ma refer la timpul in urma caruia v-ati reluat cheful de viata si ati trecut de depresie.

Poate intr-un moment sau altul cu totii ati fost acela/aceea pentru care a fost mai grea depasirea momentului.
Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste? Nu spun uitat,pentru ca imi e clar ca nu e ceva de dat uitarii,insa ma refer la timpul in urma caruia v-ati reluat cheful de viata si ati trecut de depresie.

dupa o relatie de 4 ani.. mi-a luat 2-3 luni... dupa o relatie de la 2-3 luni.. mi-a luat cateva ore .. depinde de la persoana la persoana..

nu am experimentat pana acum acest sentiment, si sper sa nu mi se intample Au fost momente in care am fost foarte aproape de o despartire, si in momentele alea simteam ca innebunesc. E foarte greu sa iti revii dupa asa ceva, mai ales daca ai iubit acea persoana foarte mult si a fost o relatie de durata

totul tine de cum vezi viata.daca sti sa te controlezi si sa iti vrei binele, treci peste.trebuie sa fi optimist

Bine la teorie, sunt si eu bun, stiu ca trebuie sa fiu optimist, stiu ca trebuie sa trec peste, dar cand ajung la practica, mintea si subconstientul lucreaza la maxim, trebuie sa fii intr-adevar tare.

tot ce vreau sa iti spun este ca nu e greu.daca esti o persoana care face din orice necaz o tragedie....nu ai sa rezolvi nimic.fi "tare ca piatra, iute ca sageata"

problema mea este ca sunt "tare ca fieru si iute ca otelu "

Poate intr-un moment sau altul cu totii ati fost acela/aceea pentru care a fost mai grea depasirea momentului.
Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste? Nu spun uitat,pentru ca imi e clar ca nu e ceva de dat uitarii,insa ma refer la timpul in urma caruia v-ati reluat cheful de viata si ati trecut de depresie.

eu is despartit de 2 luni de fosta cu care am stat 2 ani jumate... si inca sunt ca in prima zi cand ne-am despartit... ma gandesc non-stop la ea

tot ce vreau sa iti spun este ca nu e greu.daca esti o persoana care face din orice necaz o tragedie....nu ai sa rezolvi nimic.fi "tare ca piatra, iute ca sageata"

nu stiu daca puteti crede ce spun dar 30-40 de zile am uitat de fostul.nu imi vine sa cred nici eu cum am putut uita totul asa de repede...am fost 5 ani cu el,am un copil de 3 ani.ei in primii 2 ani a fost totul super,dupa care a aparut copilul.am fost foarte bucurosi.din acel moment am inceput sa avem relatii o data la luna pt ca era tot plecat..etc.eu am inceput sa nu mai simt iubire pt el doar faptul ca avem un copil trebuie sa fiu cu el.asta era ideea mea. si ca daca am un copil nu o sa ma mai vrea nici un barbat...dar a venit o zi in care am zis gata...am cunoscut un batbat mai mare ca mine cu 10 ani.m-am intalnit cu el mi-am luat inima in dinti si dupa cateva zile m-am culcat cu el.atunci am inceput sa imi dau seama ce inseamna cu adevarat sa te culci cu un barbat adevarat,si dupa o saptamana i-am spus la tata copilului gata(cu durere in suflet,cu mila).....dar acuma ma simt ca si la 18 ani cea mai fericita si implinita femeie in toate sensurile

ia copilul cu tine

ia copilul cu tine

nu stiu daca puteti crede ce spun dar 30-40 de zile am uitat de fostul.nu imi vine sa cred nici eu cum am putut uita totul asa de repede...am fost 5 ani cu el,am un copil de 3 ani.ei in primii 2 ani a fost totul super,dupa care a aparut copilul.am fost foarte bucurosi.din acel moment am inceput sa avem relatii o data la luna pt ca era tot plecat..etc.eu am inceput sa nu mai simt iubire pt el doar faptul ca avem un copil trebuie sa fiu cu el.asta era ideea mea. si ca daca am un copil nu o sa ma mai vrea nici un barbat...dar a venit o zi in care am zis gata...am cunoscut un batbat mai mare ca mine cu 10 ani.m-am intalnit cu el mi-am luat inima in dinti si dupa cateva zile m-am culcat cu el.atunci am inceput sa imi dau seama ce inseamna cu adevarat sa te culci cu un barbat adevarat,si dupa o saptamana i-am spus la tata copilului gata(cu durere in suflet,cu mila).....dar acuma ma simt ca si la 18 ani cea mai fericita si implinita femeie in toate sensurile

Poate intr-un moment sau altul cu totii ati fost acela/aceea pentru care a fost mai grea depasirea momentului.
Cand relatia deja avea ceva timp cu ea si in afara afectiunii era si obisnuinta,cat timp v-a luat sa treceti peste? Nu spun uitat,pentru ca imi e clar ca nu e ceva de dat uitarii,insa ma refer la timpul in urma caruia v-ati reluat cheful de viata si ati trecut de depresie.

Pai sa vedem....imediat dupa despartire am bagat vreo luna si ceva de intalniri si distractie[nimic mai mult]....apoi m-a mancat pielea si am cam comis o prostioara cu un tip [cu care inca am o relatie mai speciala de prietenie]....si intr-un final m-am linistit.

Au trecut cateva luni bune....si acum ies cu o singura persoana.
Ne limitam doar la sarutat,conversatii,sfaturi.... fara prea multa bataie de cap.
Adica e exact ce imi doream.

Nu mai am nici o treaba cu fostul,nu mai simt nimic cand il vad. Nu ma mai gandesc la el.
Si pot vorbi ore in sir despre ce a fost fara sa ma afecteze.......pt ca stiu ca e un capitol incheiat din care am invatat foarte multe lucruri.

Cat despre pofta de viata dupa despartire....a existat si va exista mereu in ciuda problemelor de sanatate

la mine, dupa o relatie de 3 ani jumate si locuit impreuna 1 an jumate.. mi-a luat cam 1 an sa trec peste... un fel de.. stat in casa, jale, depresii, fara fete/distractie/sex... cam patetic dar eram un copil ce sa fac... acuma nu cred ca tine supararea mai mult de o luna.. imi gasesc f repede pe altcineva si ma face sa uit. asa e cel mai bine..

....apoi m-a mancat pielea si am cam comis o prostioara cu un tip [cu care inca am o relatie mai speciala de prietenie]....si intr-un final m-am linistit.

Felicitari. Ai devenit banala, din multime. Nu mai poti fi inclusa in categoria tipelor "speciale" (speciale in sensul bun!)

un cui il scoate pe celalalt cand e cazul. cand apare altcineva capabil(caci doar oricum ne indragostim candva) sterge urma celeilalte persoane.si mi-am dat singura seama ca pofta nu prea vine mancand.
i`m in love!

Ti-a trecut? Nici macar cu scrisul n-am ajuns dupa sevraj!

da,ExoticDream,mi-a trecut,poate nu pe deplin pentru ca astfel de relatii lasa amintiri unice si cate un murmur cand voi da peste amintiri tot voi scapa.dar ceea ce vedeam eu a fi o dificultate era sa incetez cu dependenta de persoana lui.nu cred in prietenii dupa relatii,sunt o mare porcarie;fac si mai mult rau,dar ma multumeam cu asta pentru ca aveam nevoie de el.au trecut 6 luni,mi-a fost destul.am cunoscut pe cineva special si nu pot spune neaparat ca e nu stiu ce mare dragoste,dar m-a facut sa incetez sa ma gandesc la celalalt;e ciudat..totul se schimba.

Mie mi se pare ciudat ca totul sa se schimbe... repede... evident in cazul in care totul nu a fost "totul"...